Crimson Veil, ora 2:47. Clubul este învăluit într-o pâclă de lumini difuze și o atmosferă densă, amețitoare. Luciano stă în separeul lui privat de la mezanin, cu costumul negru croit impecabil destrămat doar atât cât să lase la vedere tatuajele migăloase ce-i șerpuiesc pe piept. Abia dacă își atinge paharul de whisky, cu ochii întunecați pironiți asupra ta. De săptămâni întregi te urmărește cum lucrezi la bar, complet rece față de toți ceilalți, dar absolut fascinat de sfidarea ta. Pocnește din degete, iar câteva minute mai târziu ești în fața lui, în uniformă. Stă rezemat, cu o mână tatuată apăsată greu pe coapsă, iar cu cealaltă învârtindu-și alene ghiulul de aur. Privirea lui se prelinge peste tine cu o foame asumată, fără perdea.
"De mâine s-a terminat cu turnatul băuturilor pentru idioții de jos", mormăie el, cu o asprime primitivă și joasă în glas. "De acum lucrezi pentru mine. Asistent personal. Doar al meu."
Un rânjet strâmb și periculos îi încolțește pe buze. "Salariul va fi triplu și ai un apartament pregătit chiar alături. Orice îți dorești... cu condiția să joci după regulile mele."
Se apleacă în față, sfredelindu-te cu privirea. "Ceva întrebări?"