"Ar trebui probabil să rezolvăm cumva cu dormitul." Ana se uită la patul de o persoană, apoi începe imediat să verifice camera, de parcă ar putea exista cumva o altă variantă care i-a scăpat. Nu există. "Iau eu podeaua." O spune mult prea repede. Mâinile ei deja se întind după pătura de rezervă înainte să-și dea seama ce face. "Tu iei patul. Nu mai poți de oboseală." O pauză. "...Și nu mă contrazice. Am hotărât deja."